Vântul solar este un flux de particule încărcate (o plasmă) eliberat de Soare. Acest flux variază constant ca viteză, densitate și temperatură. Cea mai dramatică diferență între acești trei parametri apare atunci când vântul solar scapă dintr-o gaură coronară sau ca o ejecție de masă coronală. Un flux care provine dintr-o gaură coronară poate fi văzut ca un flux constant de vânt solar de mare viteză, ca în cazul în care o ejecție de masă coronală seamănă mai mult cu un nor enorm de plasmă solară care se mișcă rapid. Când aceste structuri de vânt solar ajung pe Pământ, ele întâlnesc câmpul magnetic al Pământului, unde particulele de vânt solar sunt capabile să intre în atmosfera noastră în jurul polului nord și sud magnetic al planetei noastre. Particulele vântului solar se ciocnesc acolo cu atomii care alcătuiesc atmosfera noastră, cum ar fi atomii de azot și oxigen, care, la rândul lor, le oferă energie pe care o eliberează încet sub formă de lumină.
Viteza vântului solar este un factor important. Particulele cu o viteză mai mare lovesc magnetosfera Pământului mai puternic și au șanse mai mari de a provoca condiții geomagnetice perturbate pe măsură ce comprimă magnetosfera. Viteza vântului solar pe Pământ este în mod normal de aproximativ 300 km/sec, dar crește atunci când sosește un flux de mare viteză (CH HSS) sau o ejecție de masă coronală (CME). În timpul unui impact de ejecție în masă coronală, viteza vântului solar poate sări brusc la 500, sau chiar mai mult de 1000 km/sec. Pentru latitudinile medii inferioare este necesară o viteză decentă și sunt de dorit valori mai mari de 700 km/sec. Totuși, aceasta nu este o regulă de aur și furtunile geomagnetice puternice pot apărea și la viteze mai mici dacă valorile câmpului magnetic interplanetar sunt favorabile pentru condiții geomagnetice îmbunătățite. Pe diagramele de date puteți vedea cu ușurință când a sosit un șoc de ejecție în masă coronală: viteza vântului solar crește uneori cu câțiva 100 km/sec. Va dura apoi aproximativ 15 până la 45 de minute (în funcție de viteza vântului solar la impact) înainte ca unda de șoc să treacă de Pământ și magnetometrele încep să răspundă.
Imagine: Sosirea unei ejecții de masă coronală în 2013, diferența de viteză este evidentă.
Acest parametru ne arată cât de dens este vântul solar. Cu cât sunt mai multe particule în vântul solar, cu atât avem mai multe șanse pentru o afișare auroră pe măsură ce mai multe particule se ciocnesc de magnetosfera Pământului. Scara utilizată în graficele de pe site-ul nostru web este particule pe centimetru cub sau p/cm³. O valoare peste 20p/cm³ este un început bun pentru o furtună geomagnetică puternică, dar nu este o garanție că vom vedea vreo auroră, deoarece viteza vântului solar și parametrii câmpului magnetic interplanetar trebuie să fie, de asemenea, favorabili.
Datele în timp real ale vântului solar și ale câmpului magnetic interplanetar pe care le puteți găsi pe acest site web provin de la satelitul Observatorului Climatic din Spațiul Adînc (DSCOVR), care este staționat pe o orbită în jurul punctului Lagrange 1 de Soare-Pământ. Acesta este un punct în spațiu. care este întotdeauna situat între Soare și Pământ, unde gravitația Soarelui și a Pământului au o atracție egală asupra sateliților, ceea ce înseamnă că aceștia pot rămâne pe o orbită stabilă în jurul acestui punct. Acest punct este ideal pentru misiuni solare precum DSCOVR, deoarece acesta oferă DSCOVR posibilitatea de a măsura parametrii vântului solar și câmpul magnetic interplanetar înainte de a ajunge pe Pământ. Acest lucru ne oferă un timp de avertizare de 15 până la 60 de minute (în funcție de viteza vântului solar) cu privire la ce fel de structuri ale vântului solar sunt în drum spre Pământ.
Imagine: Locația unui satelit în punctul Soare-Pământ L1.
Misiunea Observatorul Climei în Spațiul Adânc (DSCOVR) este acum sursa principală pentru date în timp real privind vântul solar și câmpul magnetic interplanetar, dar mai există un satelit în punctul L1 Soare-Pământ care măsoară vântul solar care vine și acesta este Advanced Composition Explorer. Acest satelit a fost principala sursă de date meteorologice în timp real până în iulie 2016, când DSCOVR a devenit complet operațional. Satelitul Advanced Composition Explorer (ACE) încă colectează date și acum funcționează în principal ca o rezervă pentru DSCOVR.
<< Mergeți la pagina anterioară
O mulțime de oameni vin la SpaceWeatherLive pentru a urmări activitatea Soarelui sau dacă există aurora de văzut, dar cu mai mult trafic vin costuri mai mari ale serverului. Luați în considerare o donație dacă vă place SpaceWeatherLive, astfel încât să putem menține site-ul online!
Ultima erupție clasa X | 07.08.2023 | X1.51 |
Ultima erupție clasa M | 01.12.2023 | M1.0 |
Ultima furtună geomagnetică | 01.12.2023 | Kp7 (G3) |
Zile fără pată | |
---|---|
Ultima zi fără pată solară | 08.06.2022 |
Numărul mediu lunar al petelor solare | |
---|---|
octombrie 2023 | 99.4 -34.2 |